Cum mi se pare mie?
Când mă gândesc la ea… instantaneu îmi vin în minte roiuri de muşte grase, verzi zburând peste hoituri proaspete, suculente.
Îmi vin în minte ciolane roşii, abia sărăcite de carne, pe care se bat câinii pe maidan.
Îmi vin în minte… inşi buhăiţi, mari cât trei, patru sau zece etaje (fiecare după buget, coane Fănică) râzând binevoitor de undeva de deasupra tuturor…
Maşini care se deplasează lent prin urbe, cerându-ne să ne trezim cât mai repede.
Îmi vin în minte tone de hârtie colorată, ce ne promit o viaţă de ciocolată (mai contează că ciocolata promisă are cacao şi… atât?)
Am fost întrebată cum mi se pare mie această campanie electorală. Cu cine ţin. Pe cine consider învingător. Pe cine simpatizez. Cine îmi este antipatic…
Întrebările de mai sus mi se par răsuflate, depăşite. Nu pot răspunde la ele.
Dacă ar fi să întreb şi eu ceva legat de campania aceasta, aş întreba: chiar mai există oameni interesaţi de câinii care se bat pe ciolan, de muştele care bâzâie peste mortăciuni, de viitoarele afaceri ale unor inteligenţi trimişi acolo de nişte… creduli?
Apropierea alegerilor scoate din amorţeală personaje pe care altfel le-ai considera de mult apuse… Ce le deosebeşte de râmele care scot capul din pământ când vine ploaia? Ce le deosebeşte de muştele care îşi depun ouăle când simt cărniţă la orizont?
Mi-e silă.
Completat sub: politica
Mi se pare inutilă. Total inutilă. De penibilitatea ei deja nu mai are rost să mai vorbim.
Politicenii sunt disperati. Unii pentru ca li s-a lipit burta de spate, dupa patru ani de stat pe tusa, ceilalti pentru ca se tem sa nu piarda oala cu miere. Si intra toti in fibrilatie, mai ales ca mai e doar o saptamana pana la momentul zero…
De acord. Circul nu mai are farmec… Ramane sila!
Unii au deja chilotii uzi,pentru ca banuiesc ce-i asteapta!
Ce silă! N-o merită nici p’aia! Si totusi are politica un magnet pentru privitori! Sau nu? În fapt, pentru mintile iscoditoare, personajele politice sunt subiecte psihologice…:)