Întâmplător, în aşteptarea metroului, am asistat la o discuţie dintre două eleve, discuţie care m-a făcut să constat că poţi trece prin viaţă ca un şobolan care ronţăie tone de cărţi, dar nu pricepe nimic din ele…
Amândouă erau indignate de soluţia aleasă de Marin Sorescu pentru a-l salva pe Iona din captivitatea burţilor de peşte: cum se face că un autor care recomandă sinuciderea este slăvit în manuale?!
(Pentru cine nu-şi aminteşte piesa: Iona era un pescar care, după un timp, se descoperă captiv într-un şir nesfârşit de burţi de peşte. Ia cuţitul, sfârtecă una, sfârtecă două şi dacă vede el că nu poate scăpa din universul piscicol, îşi sfârtecă propriul abdomen…)
Le dau dreptate: într-o lume preocupată de aparenţe, de aici şi acum, de palpabil, concret şi indubitabil, cum poţi să înţelegi un mesaj atât de grav, ca cel al evadării prin spintecarea propriei burţi?…
Nu ştiu ce să zic… dar se pare că în timp ce unii îşi bagă capul în găleată pentru a-şi stinge setea, alţii nu ştiu să folosească apa din ea decât pentru a se…îneca…
Unde căuta Iona, iniţial, soluţia eliberării? În exterior. Încerca să iasă dintr-o situaţie, dar nimerea în alta. Mai mare, mai grea. De ce? Pentru simplul motiv că nu conştientizase, nu căpătase experienţă pentru a căuta salvarea într-o cu totul altă direcţie. Adică… în interior. Dar acest gest nu înseamnă interiorizare, ci cioplire, sfârtecare (operaţiunea e grea, dureroasă şi de durată), modelare a propriei fiinţe…
Vor păşi în viaţă şi vor aştepta totul de la ceilalţi: înţelegere, iubire, linişte, ajutor. Vor sfârteca burţi de peşte, se vor debarasa de împuţiciunea din afara lor, dar îşi vor lăsa propriile abdomene în putrefacţie. Vor simţi un miros greu, înţepător, şi vor crede că ceilalţi sunt de vină pentru ceea ce li se intâmplă. Vor pretinde totul, dar de la alţii, căci ele… ce pot face? Dacă nu vor primi, vor face încă o încercare… şi încă una. Apoi se vor resemna: nu se poate! Sau, mai rar, dar atât de dureros pentru părinţi, vor repeta gestul lui Iona. Şi nu în mod simbolic, cum a făcut-o acesta, ci palpabil, concret, indubitabil, acolo şi atunci…
Completat sub: cugetari
Ellaida, ce să mai spun…eu le doresc unora să o facă pe bune…:)
in loc sa remarci ca exista intre adolescenti si alte discutii in afara de hi5 si ce culoare sa isi faca la unghiute…:)
DeMaio>
tot rau…tot rau… 
))
Arhi> decat asa… mai bine sa discute despre unghiutze…
“E tare greu sa fii singur”…dar totusi “razbim noi cumva la lumina”
Eu tot le dau o sansa…Cat de tinerele erau? Vorba lu’ Arhi: totusi incercau sa gandeasca…Si eu am avut esecurile mele, erorile mele de comportament si de judecata, iar acum, intr-o oarecare masura imi spun ca sunt pe drumul cel bun. Pentru asata mi-au trebuit 42 de ani.
PS: Mi-a plăcut interpretarea ta pana la un punct: acela in care ai inceput sa vorbesti cu “vor face, vor drege”.
Evolutia fiecaruia e o ruleta….Uneori…
Normal…i-auzi vorbă…păi cum ar fi fost să fie altfel?
ha!
nici nu stiam ca sorescu e studiat la scoala, eu cel putin nu-mi amintesc sa-l fi studiat, desi tare mi-ar fi placut!
dincolo de Iona, atitudinea lui sorescu vis-a-vis de sinucidere trece dincolo de ce ar fi considerat “acceptabil pentru liceu”, vezi poezia “Prieteni”.
ai idee unde as putea gasi volumul lui, “tusiti”? l-am avut si l-am pierdut, si tare-as vrea sa-l am iar, sau macar sa-l mai citesc odata.. L-am mai cautat prin anticariate si nu l-am gasit. Ce biblioteci l-ar avea?
Desi sunt de acord ca adolescentii din ziua de azi sunt pic debusolati, pierduti, in cazul de fata trebuie sa recunosc ca este o imbunatatire faptul ca macar discutau de altceva decat cel mai “hot” baiat din liceu.
Personal nu am fost niciodata priceputa la romana. Natura tehnica a fost mereu desupra oricaror subtilitati. Deci faptul ca nu inteleg o anumita opera literara nu mi se pare atat de grav. Mi se pare la fel de grav ca faptul ca o persoana talentata la romana nu intelege/cunoaste legile lui Kirkoff
bine ca nu se face cine stie ce filosofie ca-i vedeam pe copii cu venele taiate sau ci mintile ratacite
frate, in Iona e vb despre mai multe chestii, sinuciderea e simbolica… ma rog, daca asta au inteles altii e ok…
eu zic sa nu se mai studieze nici amintiri din copilarie pt ca ar putea copiii sa-l imite pe nica…
) nici greuceanu, sa nu se apuce astia mici sa-si faca palose si sa se ascunda sa nu-i prinda zmeii 
) hai frate, ca astia mer degeaba la scoala… 
)
glumesc desigur.. sau nu ?!:)
offtopic:
era rău sorescu ăsta.
până şi pe patul de moarte scria poezii. iată ce scria pe patul de moarte:
“scară la cer
un fir de păianjen
atârnă de tavan.
exact deasupra patului meu.
în fiecare zi observ
cum se lasă tot mai jos.
mi se trimite şi
scara la cer – zic,
mi se aruncă de sus.
deşi am slăbit îngrozitor de mult
sunt doar fantoma celui ce am fost
ma gîndesc că trupul meu
este totuşi prea greu
pentru scara asta delicată.
- suflete, ia-o tu înainte.
pâş! pâş!“
@Ellaida,
exceptional articol.!
De mult nu am mai citit pe bloguri ceva atat de adevarat si de profund.
@fanitza,
ai facut un gest extraordinar transcriind acest poem..
io as zice ca e o problema cu profesorul care i-a lasat pe copii sa plece de la ora lui cu impresia ca textul e un elogiu adus sinuciderii…
super misto articolul..
pai ce sa poti sa ceri cand majoritatea liceenilor nu stiu decat “haifaiv” , mess, counter-strike sau alte jocuri… nu le poti cere sa inteleaga Iona. Multi liceeni habar nu au despre operele literere din ro pana cu 1 luna inainte de bac, altii nici atunci
Iona e piesa mea favorita
Imi place cum ai scris, imi pare doar rau de cele doua liceene… Poate intr-o zi o sa afle si ele. Sper! 