Adică negative…

Petreceam ore întregi, ziua, ascultând ştiri. La televizor. Târziu în noapte, ştirile din ziarele de pe net îmi înroşeau ochii…
Veneau către mine lin, dar cu o forţă nebănuită. Le devoram, căci iubesc informaţia…
Nu sunt o persoană care să stea cu ochii în televizor, dar sunt unul dintre oamenii care lasă televizorul sau radioul să meargă, ca un fundal sonor…
Până într-o zi…
Mi-am dat seama că abundenţa de ştiri negative (dacă s-ar face o statistică- poate că s-a făcut, dar eu nu ştiu de existenţa ei… - cred că 99,999 % dintre ştiri sunt negative) pe care o lăsam să-mi inunde viaţa - nu-mi aducea nimic bun. Dar nimic…
Toţi cei care mi-au accesat blogul - că au vrut asta, sau doar au nimerit, absolut întâmplător, în vâltoarea cuvintelor lui - au observat că , de regulă, subiectele abordate şi comentate de mine erau din acest domeniu - ştiri. Bune, rele, bizare, nefireşti, nebune… Adică negative…
Şi-atunci… am luat o pauză. Când am conştientizat că pasiunea mea, curiozitatea mea devenise dependenţă… am zis: STOP!
Urmarea…
Nu s-a văzut?! Dacă nu a observat nimeni, vă spun eu… n-am mai scris niciun cuvânt în blog, n-am mai citit nicio ştire de pe net, n-am mai accesat niciun alt blog, am urmărit tot mai rar ştirile de la televizor, n-am mai ascultat niciun post de radio…
Şi am scăpat de dependenţă.
Căci eu cred cu tărie un lucru: atunci când nu mai eşti stăpân pe tine, nu ai cum să reuşeşti să fii vreodată stăpân pe viaţa ta.
Sau, cu alte cuvinte… puternic şi cu adevărat învingător este cel care se învinge pe sine.
Sunt atâtea lucruri care merită discutate - în afara informaţiilor de tipul celor amintite de mine mai sus - încât nu văd de ce aş continua să merg pe drumul acesta plin de praf, de noroi şi de uscăciune.
Vezi ce fac?
În loc să abordez un subiect interesant, disec mortăciuni.
Miroase rău. Pute. (Un mort revenit printre cei vii… poate să facă altceva decât să pută?)
Aşa că, deocamdată, pentru azi… subiectul este închis.
Dar blogul… merge mai departe. Căci am conştientizat un adevăr: cu cât voi lăsa evenimentele negative întâmplate altora… să-mi afecteze viaţa (fie că această „afectare” nu se materializează iniţial decât cu un mic comentariu pe blog) să-mi pătrundă în viaţă… cu atât evenimentele pozitive se vor îndepărta de mine.
Iubesc. Iubesc multe persoane, multe lucruri (dacă v-aş spune că iubesc şi paharul din care beau apă, m-aţi crede?). Am o mulţime de vise. Sunt fericită. Am un copil minunat. Fac exact ceea ce-mi place. Sunt stăpână pe mine. Dar… gândesc negativ. Şi exact acest ultim aspect, pe care ar trebui să-l ignor - ca să dispară… mă nemulţumeşte…