Despre speranţe…

Orgolii, dovezi, amânări, întâlniri, acuzaţii, dezbateri… chestii- socoteli… Toate pentru că Băsescu refuză să o numească pe Norica, cea care “n-a avut bile“… la Justiţie.
De parcă ar conta, de parcă s-ar schimba ceva în viaţa celor care au neşansa să ajungă în faţa justiţiei.
Sa luăm ca exemplu cazul prezentat astăzi de Ziua: Un profesor a fost pedepsit cu plata unor daune morale pentru calomnie (22.777 RON) deoarece a avut curajul să demaşte un plagiat grosolan, atentând astfel la orgoliul uriaş al unui şef.
În urma acestui vredict, plagiatoarea a fost premiată şi avansată la gradul de preparator, apoi la cel de conferenţiar universitar, datorită operei ei ştiinţifice. Iar cel… cu banii luaţi a avut numai de suferit în urma acestor evenimente…
Faptul că lucrarea calificată de el drept “plagiat” chiar era un plagiat, n-a contat pentru justiţiari. Mult mai mult a contat că el, cel care a facut denunţul, nu era autorul cărţii plagiate.
Ca să se inţeleaga mai bine, principiul aplicat a fost “nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala!”…
Din toate acestea eu trag o singură concluzie: români, ţara vă vrea muţi, orbi şi surzi la ce se-ntâmplă-n jur! Uitaţi-vă la voi în cratiţă, prajiţi-vă cârnaţii, mâncaţi-vă ciorba şi lasaţi păcatele vecinului în mâna Domnului. Căci numai în ceruri dreptatea va fi deplină şi adevarată! Ha-le-luia!