Dacă nu ghiermii, atunşi şini?!

Acest post este interzis tuturor celor care doresc să consume astăzi carne de o… rice fel.

Doi studenţi din Iaşi au înfiinţat un site, unde oferă spre vânzare… oase umane. Şi asta pentru că ai lor colegi ar rămâne neînvăţaţi în lipsa acestui preţios material didactic.
Au aşadar în dotare un suflet maaare, muuulte oase, dar şi un spirit de afacerişti pe măsură.
Până aici - nicio problemă.
Problemele pot apărea doar în momentul în care te-ai întreba de unde provin aceste oseminte… Răspunsul micilor întreprinzători este olecuţă hilar: oasele provin din schimbul dintre generaţii, nu din vreun mormânt profanat.
Bine, bine, dar cum a putrezit, bre, bietul creştin? Cum a ajuns el să fie os?! Unde a fost ţinut şi cine i-a mâncat cărniţa? Dacă nu viermii, atunci cine?
Dacă a fost ţinut într-un mormânt… înseamnă că cineva l-a scos de acolo… cândva, pe înserat, când ziua se îngână cu noaptea, iar groparii simt o nevoie ancestrală de a face şi ei un leu pentru ţuică.
Dacă n-a fost îngropat în tina rece, cum i-a dispărut carnea de pe oase? Oasele de pui, de exemplu, ies la iveală abia după ce apa le fierbe sau rotisorul le frăgezeşte, pentru ca apoi dinţii înfometaţi să-şi facă datoria…. În cazul ăsta, cine s-a ocupat de tranşare?
Eu îs olecuţă de la… bloc şi chiar nu ştiu cum apar oasele care fac apoi obiectul schimbului acesta morbid dintre generaţii.
A! O fi de la cadavrele folosite pentru disecţii?
Adică oamenii ăia, ai străzii de regulă, sunt disecaţi, tranşaţi, îngropaţi şi apoi dezgropaţi?!
Văleeeeu, muică!