Ha-ha-zard!

Acum câteva zile am aflat ca hazardul şi-a făcut din nou de cap! Şi unde putea să se întâmple acest lucru dacă nu în sânul cald şi primitor al loteriei mioritice?
A treia zi de Crăciun a fost organizată o tombolă CaDou. Participanţi: vreo 332.190 de fraieri. Premii: un LCD-eu şi vreo 500 lei de căciulă. Câştigători: x şi fratele lui x; y şi soţia lui, plus fătul; z, w şi k de două ori ( au mâncat mult ca-bis când erau mici); şi tot aşa. Cineva s-a sesizat (e chiar amuzant că un participant frustrat că hazardul îl tot păcăleşte s-a apucat să facă statistici legate de cei 400 de “fericiţi” câştigători) că prea sunt multe câştiguri “de familie” şi a reclamat Loteria la OPC.
În urma acestei reclamaţii doamna Ghervasuc a stat şi-a tremurat sub plapumă, nu s-a mai dat jos din pat şi nici n-a mai mâncat nimic timp de trei zile.
O moderatoare de la Realitatea TV a reuşit totuşi să o aducă în studioul emisiunii ei şi să îi pună câteva întrebări legate de acest subiect.
Pentru a explica situaţia puţin obişnuită, preşedinta a scos la înaintare tot batrânul hazard. Iar pentru a argumenta că nu se pot produce nereguli în cadrul instituţiei, deoarece comitete şi comiţii veghează la buna desfaşurare a evenimentelor de acolo, a mai spus:

„Peste tot în Europa, comisiile de omologare şi comisiile de tragere sunt formate doar din reprezentanţi ai Loteriei. În niciun caz, nu sunt reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cum sunt la noi, nu sunt reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului sau ai Ministerului Finanţelor. Oare nu sunt toţi aceştia pentru a nu mai exista atâtea fabulaţii pe seama acestor trageri?”

Auzind-o pe d-na Ghervasuc, câteva minute mai târziu, spunând ca 40% din încasări se întorc sub formă de premii, restul fiind profit care merge spre diverse instituţii ale statului, iar la sfârşitul anului 80% din profitul net se duce tot către aceste instituţii, de ce nu aş crede eu, cetăţean de rând, că… ursul latră, câinii merg… ăăa, nu… câinii latra, ursul merge… nici….da! ursul merge, câinii işi văd de oasele lor?!

În final vă propun un joc: luaţi o foaie de hârtie, un pix şi apoi scrieţi 6 posibile norocoase. Luaţi apoi o altă foaie de hârtie, acelaşi pix şi daţi-le persoanei apropiate pentru a nota şi ea 6 norocoase. Ce şanse sunt ca pe acele foi de hârtie să fie aceleaşi numere, sau măcar trei numere comune? Cum… aproape zero?!
Dacă a fost posibil ca acelaşi om (şi încă unul, şi încă unul, plus familia lui) să câştige de două ori când s-au extras 400 de bilete din 400.000, orice este posibil.
HA-HA-HA- zard!