Zbor deasupra unui cârd de… curci

Am încercat să scriu despre altceva. Nu mi-a ieşit. Cu niciun chip! Şi asta deoarece creierul meu derulează la nesfârşit câteva imagini: popi în cer, cruci în ape îngheţate, oameni înotând să le prindă, agheasmă la robinet, mesaje… subliminale lângă butoi, cozi lungi şi umflate ca burţile unor dihănii sătule… Adică imaginea sublimă a credinţei… strămoşeşti.
Rar scriu despre popi, pentru că mi-e silă.
Am aflat de prin vecini (sunt înconjurată de babe credincioase - care habar n-au de fapt ce-i aia credinţă… gândesc_că o cruce făcută temeinic şi un gât de agheasmă rezolvă tot) de o găselniţă a popilor de la biserica mea de cartier: lângă fiecare butoi cu agheasmă - câte o… cutioaie. Nu puteai să iei agheasma fără să cotizezi, măcar simbolic. Se uitau urât cei de lângă. Ca la vrăjitoare - dacă nu dai ceva, n-are leac!
Aş vrea să vină ziua în care să văd şi eu un preot că încearcă să-i trezească pe credincioşii care se împing şi se înjură pe la cozile astea jalnice. Să le spună că mai important este modul în care îşi tratează aproapele, decât bidonul de agheasmă pe care îl cară spre casă. Că mai bine beau apă dintr-o baltă, decât să spere că agheasma le va spăla maţele care put a prostie… Şi să le interzică apropierea de apa sfinţită a Bobotezei.
Dar eu… nu vreau să vină Apocalipsa.
Cum, Doamne-iartă-mă, tu - ditamai arhiepiscopul- îţi urci fustele în elicopter (închiriat de prostime) ca să arunci crucea în apa îngheţată?
Tare înapoiată trebuie să fiu din moment ce sunt şocată de un astfel de zbor!
Trebuie să fac ceva să-mi depăşesc condiţia. Da. Am o idee: la anu’, pe vremea asta, n-ar fi modern, ieşit din comun, original… să vă urcaţi toţi popii ăştia cu idei progresiste într-o rachetă cu care să exploraţi spaţiul vreo câteva sute de ani?
Ar fi singura cale prin care voi, cohorte de popi cu apucături de vrăjitoare, v-aţi mai putea apropia de lumea spirituală.